Cînd plecăm de la casa părintească?

Un “El” trebuie să plece din cuibul părintentesc, cît mai repede posibil, după vîrsta de 14-16 ani.

Să ne imaginăm: un el de plus, minus 30 ani, stă în camera sa şi aşteaptă să fie chemat de mămica la cină. Un el care după 16 ani, a continuat să înveţe în liceul de lîngă casă, fară nici un gînd despre viitor sau care sunt punctele sale forte, vise şi sferă dorită de activitate. La 19-20, mama bucuroasă că fiul a fost înmatriculat cu succes la facultatea de economie, pe lînga alţi mii de viitori studenţi, îi aranjează cămaşa proaspăt călcată pe scaunul de lîngă pat. La 22, lins pe cap, mama cu o lacrimă în colţul ochiului şi cu minus citeva zeci de mii de lei, îşi felicită odrasla că a absolvit facultatea şi că e licenţiat în ştiinţele tainice ale economiei. Acum precis începe viaţa de adult. După 2-3 ani de căutări de servici, după profilul licenţei, fiul este angajat la magazinul de electrocasnice, de lîngă casă, în post de vînzător consultant. Mama, din nou bucuroasă. Uite aşa, un el ajunge să locuiască cu părinţii, să ceara 100 lei de la ei, pentru că nu îi ajunge să-şi ducă prietena la film, dacă o are şi să aşteaptă să fie chemat la cină de către mămica, în fiecare seară, la 7. 

In toţi aceşti ani, sărmanul el, masturbează supărat că parinţii sunt acasă în week-end şi planul “Angela” a eşuat. 

O “ea” care la 30 ani, încă are viza de reşedinţă la părinţi acasă, e la fel de jalnic, doar că în scenariu mai apar şi vreo 3 pisici, bine îngrijite şi cu mii de foto pe net. Ea, poate să locuiască cu familia, pentru că fie, este intr-o relaţie fără sfîrşit fie mămica trimite bani din Italia şi nu are de ce să îşi facă griji şi nu trebuie să-şi încordeze al 5-lea punct. Are 500 de prieteni pe fb şi în fiecare seara face un check in, într-o cafenea cu fiţe. La 4 dimineaţa, puţin ameţită, caută în geantă o gumă de mestecat, să ascundă mirosul de ţigară, nici nu ştii cum dă ochii cu tata. 

Cine e de vină şi cînd s-a apucat calea greşită?  

Părinţii care nu ştiu cînd să alunge odraslele de acasă sau copiii care din lipsă de scopuri, dorinţă, imaginaţie, aleg să nu aleagă. 

 

 

Despre soacre…

        Soacra, femeia care apare în viaţa unei femei, o dată cu statutul de relaţie serioasă. Nu e neapărat să fii căsătorită, pentru a avea o soacră. 

Am încercat să le grupez, după caracter, scopuri, statut s.a

1. soacra care ştie totul şi tu nu ştii nimic: femeia care deobicei te roagă să aranjenzi mîncarea în farfurie înainte de a fi pusă pe masă, dar tot ea o aranjeanză după plac, cînd vede ce ai facut. Soţul tău este răcit, şi tu ştii că nu e nimic grav, dar ea îl pune în pat, îi face ceai, îi opăreşte picioarele şi te trimite la farmacie dupa ce ştie ea că îl ajuta cînd era mic.

2. soacra care nu intervine direct în relaţia voastră, dar mereu primeşti indicaţii de la ea: femeia căreia i se pare că ai prea mult fond de ten pe faţă, în ziua nunţii, în faţa stării civile, şi îşi transmite mesajul prin prietena ta, care abia dupa nuntă iţi zice cine defapt era “ochiul”. Sau cînd soţul, din senin, îţi zice să nu mai porţi maioul scurt prin casă, pe care l-ai purtat 5 ani la rînd. 

3. soacra care îţi este cea mai bună prietenă, pînă nu vii să locuieşti cu ea: aici fără exemple.

4. soacra care întradevăr te place aşa cum eşti, dar mereu se gîndeşte că Angela, prima prietenă sau soţie a fiului ei, era mai potrivită: atunci cînd şi dupa a 20-a cină la ei acasă, ea se greşeste şi te numeşte Angela, cînd tu eşti Constanţa.

5. soacra care nu este dar ştii precis că ar fi fost cea mai bună mamă- soacră.

6. soacra care te consideră prietena ei: cînd vii la ea în ospeţie, îţi face o cafea şi îşi aprinde fără frică o ţigară în prezenţa ta. Femeia, care îţi zice cum să rămîi însărcinată de la fiul ei, pentru că vrea şi ea nepoţi deja. Sau cînd vede că ţi-ai făcut manichiura şi cere şi ea nr. de tel a manichiuristei tale.

7. soacra care îţi rămîne prietenă, chiar şi după divorţ.

Cît de “nu bune”, ar fi ele, sunt mamele care au crescut, educat pe bărbatul, care l-ai ales să îţi fie alături o viaţă întreagă. Nimeni nu te obligă să îi asculţi indicaţiile, să locuieşti cu ea, să te prefaci că o placi. E o mamă, care trebuie doar respectată. O să ajungem şi noi ca ele, şi la sigur o să le repetăm greşelele, deci putem acum să le acceptăm şi să ne bucurăm că ne sunt alături.