Nu tot ce straluceste e adevar.

Arata foarte bine, pentru ai ei plus treizeci, parul bogat, inca neatins de vreo vopsea violeta si ciudat, dar sanii inca privesc drept. Mereu poarta o geanta mare cu de toate, mincare pentru copil, pastile pentru mama, tigari, biscuiti… Are un copil super dragut care mereu are o jucarie colorata in maina. Din discutia cu ea, intelegi ca are un job bun, apartament spatios, bucatarie luminoasa, dormitor ca in filme si desigur frigiderul plin. Copilul are haine curate, de “brand” iar taticul i-a daruit nu demult o jucarie mare-mare.

Ana vine acasa dupa zece ore de lucru si jumate de ora in rutiera in care barbatul de alaturi si-a proptit bazinul sub fundul ei, intimplator, e imbulzeala. Se impedica in sacosa de gunoi, care sta pe incaltamintea copilul, acesta vine bucuros si o cuprinde iar bunica din spate intreaba daca nu a uitat sa cumpere paine si unt. In bucataria mica, unde un dulap serveste drept masa, o asteapta niste cartofi prajiti cu ceapa. Dupa masa, se duce sa faca un dus deasupra lavoarului.

Arata bine pentru ca maninca de doua ori pe zi si alearga intruna la jobul sau super bun, parul e bogat-mostenire de la mama iar sanii sunt mici si nu au unde privi, decit inainte. In geanta mare are tigari, cum altfel, si pastile de stomac, cum fara. Copilul are mereu cu el o jucarie, pentru ca e unica. Frigiderul e plin cu crupe. Iar jucaria mare-mare primita de la tata, e un balon. Un balon care putea fi o farfurie de mincare calda, o imbratisare, un cuvint bun, un bilet spre alta viata…

Advertisements