Babies and Luck (English version)

How often do you think of your child as “Wish we had you a little later”, “Because of you, bye-bye career ” or ” Now I have to wait till you go to sleep, to have that glass of wine”. If you don’t have these thoughts, you are not lucky, you’re just ignoring them.

If you had your kids in your 20’s, your life is so much different than it could have been. At the beginning, you are so enthusiastic and feeling blessed (it really is) but then you have your shirt painted red and nothing clean to go to the work in the morning. And the next morning you see that the dog is eating out of your favorite mug, because you know, he asked for it. Suddenly your wife’s texts are all about diapers, formula, wine and tampons and you think where are those long, hot midnight msg? And forget about crazy monkey sex, now its just quickies so we could get enough sleep. In the same time, you start speaking sarcasm as a native language. Your kid is wearing the pot as a hat and you don’t mind because you have the same hat. Grandma doesn’t have to know about the missing china, she already knows about the expensive glasses she found in the washing machine. And actually, you are so happy when she agrees to babysit, so you have finally the chance to open that bottle of whiskey and eat with your both hands.

There will be many days when you think “Why, why didn’t I use a condom that night” but then you see that little kid peeing on its own and you start feeling blessed and enthusiastic and really, really lucky.

Advertisements

La maternitate

Dupa 9 luni de dormit doar pe spate, vreau capsuni la 5 dimineata, tu nu ma iubesti deloc si uite ce de grasa sunt, vine si ziua cind hai sa nastem. Suni la urgenta, intre timp te gindesti ca ar fi o idee buna sa te machiezi, totusi e sarbatoare, si o sa vrei foto sa faci. Drumul pina la spital e o adevarata cursa de formula 1 si o sa vrei medalie sa sfirsit ca nu ai nascut chiar in ambulanta. Ajunsa la maternitate, esti intrebata “Pe cine sa chemam?”. Tu ridici o sprinceanca, in timp ce te mai incearca o contractie mica, cele mari abia vin si intrebi “Ce?”. Domnisoara asistenta, cu inele de aur pe fiecare deget, manichiura de un rosu aprins, iti raspunde pe datorie, “Si nu ai medicul tau?. Ceea ce inseamna sa te intelegi din timp cu un medic obstetrician, ca, in ziua nasterii, el lasa tot si vine sa asiste la nasterea ta, desigur in favoarea unei sume de citeva sute euro. Ei bine, tu esti cazul care nu are medicul sau. “Bun dar, stai aici, sa vad cine e de garda” zice iar pe datorie, asistenta cu ukladka. Tu stai cuminte, nu de parca ai sa-i zici “nu, gata, eu ma duc acasa, sa nasc in baie”. Pina ajungi in sala de nasteri, iar indeplinesti un sir de foi, intre timp deja iti pare rau ca te-ai machiat, pentru ca arati ca o panda in calduri.

Linga sala de nasteri, esti intrebata unde e tatal copilul si daca vine mai tirziu iti dau indicatii in care cabinet sa vina initial. Multumirile se cer mai des de la tati.

In sala de nasteri peretii sunt roz si totul e steril, te bucuri putin. O viitoare moasa, te roaga amabil sa te asezi pe un pat alaturi de cel pe care defapt o sa nasti. Pe acel pat se intimpla jumate din chinul care urmeaza. Dureri care niciodata nu ai crezut ca corpul tau le poate simti. Si cind crezi ca nu poti si vrei sa cedezi, durerile se maresc, deci esti gata sa treci pe adevaratul pat de nasteri. Aici ca in poveste, petreci vreo 5 ore. In tot acest timp, esti rugata sa nu strigi, ca nu esti la discoteca si multe alte indicatii care te atentioneaza ca ai venit sa nasti si nu la dansuri.

Totusi, viitoare mamici, prin toata durerea care o simtiti atunci, incercati sa auziti medicul, el stie ce zice )

Si iata momentul, atat de mult asteptat, un omulet mic, zbircit si verde este pus pe burta ta. Si toate chinurile, taieturile si lacrimile tale parca nici nu au fost. Esti Mama.

cum nasc si la Moldova oameni.

Sa afli ca in curind vei fi mama, este un sentiment confuz.

(scenariu mai des intilnit si deloc negativ) Te gindesti in acelas moment la o multime de lucruri: hei, d’ap eu nu am vazut Italia, d’ap el inca nu m-a cerut de nevasta, #mat cum sa le zic la parinti, figura mea se va duce pe apa sambetei sau unde sa gasesc rochie de mireasa, ca sa incap in ea in luna a 8-a de sarcina.

Ei bine, dupa vreo 4 teste cu 2 liniuti, toate clare si albastre, urmatorul pas ar fi o vizita la medic. Dupa ce doamna deloc amabila de la receptie, ti-a facut programare pentru joia viitoare, azi fiind luni, notezi in carnetel data. Joi dimineata cu stergarelul subtioara, te pornesti la policlinica (desigur poti sa te duci fara stergarel, la clinica privata, dar noi vom scrie despre primul caz).

Dupa ce medicul ginecolog a confirmat sarcina, mergi la medicul de familie, sa te pui la evidenta. Aici se incepe aventura tinerii mamici si umblatul cu valeriana in geanta. Medicul de familie, cu “un poker face”, se uita daca ai inel pe deget, sa stie daca pe viitor poate veni un barbat sa se “zastupeaska” pentru tine. Se indeplinesc o multime de documente, carnete, pe care tu desigur o sa le uiti acasa, cind va veni vremea sa nasti.

De aici si pina in saptamina 38, va trebui lunar sa vii sa dai analize, asta presupune sa te trezesti bludnica pe la 6, sa retii urina in tine,¬† ceea ce e imposibil cind in tine creste cineva, sa o colectezi aiurea si sa fugi la policlinica. Acolo stai la coada, vreo ora, doua, pina trec toti cumatri si “la mine ii urgent”, nu-i nimic ca ii joi, zi pentru gravide si mame cu copii, tu nu ai mincat nimic azi si deja intirzii la lucru. Ei bine, la ora 10, intri la domnul doctor, care din prag te intreaba ” da si ai venit asa tirziu?”. Incerci cumva sa-ti stapinesti hormonii si sa nu incepi a plinge in isterica, dupa care ii dai cartela. Mizgileste ceva in document, nu te intreaba cum te simti, daca ai ajuns in cabinet, ap e bine deja si ii da indicatii la sora medicala, sa vorbeasca direct cu tine e prea josnic, el j ii medic, da tu faci copiii sub garduri. Din discutia cu sora medicala, care vorbeste incet si cu frica, intelegi ce ai de facut mai departe. Duci urina la cabinetul 3, care oricum va pierde analiza ta, de vreo 3 ori, sa aiba medicul ce urla la tine ca nu ai facut cum ti-a zis el. Dar inainte de asta, ocupi rind la dat singe, cabinet aparte pentru gravide, un plus mic. Vii, te uiti ca vreo 2 viitoare mamici au plecat si respiri mai usor. Aici, asistentele te saluta calduros, da vdrug ai sa scapi vreo 20 lei la ea in buzunar, nici nu stii. Daca nu le dai nimic, data viitoare nu o sa nimereasca din prima in vina. Pina ajungi la lucru, mai vomiti o data, maninci o chifla la bufetul policlinicii si iesi bucuroasa din cladire.

Si asa, la fiecare trimestru, pina nu dai de Spitalul de maternitate.

Aici povestea e si mai picanta si trebuie postare aparte ))

 

din vEata.

Aplicatii, FB, google si insta account sunt defapt parte din rutina zilei.

Stam cu telefonul in miina, mai mult decit ne tinem de miini. Scriem statusuri atat de profunde si pline de adevar si mai putin ne spunem cuvinte la urechi. Inventam smile-uri si uitam cum suna un zimbet sincer. Folosim beauty level si pierdem din sensul pistruilor. Cu fiecare selfy, ne apropiem tot mai mult de poker face. Sharuim fiecare prostie, doar pentru ca “ne pasa”. Cautam pe google cum sa mergem, sa respiram si sa nu uitam sa traim. Cumparam lucruri, pentru ca sa avem ce arunca. Noi nu felicitam oamenii in persoana, noi punem like la alt hbd de pe wall. Stam la terenul de joaca cu telefonul in mina si ne deranjeaza cind copii vor sa ne jucam cu ei.

Cautam mereu carti bune si nicidecum nu ajungem sa le citim. Visam la case mari si inel pe deget, iar cind  suntem intrebati ce vrem, raspundem Рnimic, doar tu alaturi. Ne punem gene false si implatam pectorali bine facuti, doar ca sa ne iubim macar cit de putin. Comandam mincare, pentru am pierdut timpul pentru gatit pe telefon. Vorbim despre nimic, pentru ca avem minute gratis.

Iar in curind, toate wc vor veni cu priza, pentru ca, cum altfel?